Definita cuvantului plod
plod (ploduri), s. n. – 1. Embrion, germen. – 2. (Înv.) Rod. – 3. (S. m.) Copil, țîngău. – 4. Organul genital al vacii. – Megl. plod. Sl. plodŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 266; Conev 59), cf. bg., sb., cr., slov. plod. Cu sensul al treilea se folosește și pl. plozi. – Der. plodan, s. m. (Mold., copilaș, băiețel); plodi, vb. (a zămisli, a produce; refl., a se reproduce, a se înmulți), din sl. (sb., cr.) ploditi; plodos (var. plodicios, înv. plodnic), adj. (prolific); plodnicie, s. f. (înmulțire rapidă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu plod
zăvód (-ózi), s. m. – Cîine de pază. – Var. zăvoi. Origine obscură, probabil din sl. zavoditi „a conduce” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 471). Vezi definitia »
RIZOPÓD, rizopode, s. n. (La pl.) Clasă de protozoare acvatice cu corpul unicelular, care se mișcă cu ajutorul unor prelungiri protoplasmatice (Rhizopoda); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. – Din fr. rhizopodes. Vezi definitia »
PERNÓD s.n. Varietate de vin franțuzesc care se bea ca aperitiv. [< fr. pernod]. Vezi definitia »
NOD s. n. 1. (mar.) unitate de măsură a vitezei navelor, de o milă marină (1852 m) pe oră. 2. element al unui graf. 3. element al unei rețele de comunicație care poate constitui sursa sau destinația semnalelor transmise prin rețea; intersecție a mai multor căi ferate sau rutiere. (< fr. noeud, engl. node) Vezi definitia »
OCTOPÓD, -Ă adj. Care are opt picioare. // s.n.pl. Ordin de moluște cefalopode cu opt picioare; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. octopode(s), cf. gr. okto – opt, pous – picior]. Vezi definitia »