ORGANÍT, organite, s. n. Fiecare dintre elementele constitutive permanente ale celulei. – Din fr. organite. Vezi definitia »

EPIFÍT, -Ă, epifiți, -te, adj. (Despre plante; și substantivat) Care trăiește fixat pe altă plantă fără a fi parazit, aceasta servindu-i numai ca sprijin. – Din fr. épiphyte. Vezi definitia »

ZGRUNȚUÍT, -Ă, zgrunțuiți, -te, adj. Zgrunțuros. – Din grunț (= grunz). Vezi definitia »

ÎNFRĂȚÍT, -Ă, înfrățiți, -te, adj. 1. Legat de altul prin relații frățești. 2. (Despre plante) Care a dat lăstari din tulpina principală. – V. înfrăți. Vezi definitia »

ȚĂCĂNÍT¹, țăcănituri, s. n. Faptul de a țăcăni; zgomot, repetat produs de un lucru care țăcănește; țăcănitură. – V. țăcăni. Vezi definitia »