Definita cuvantului ploșniță
plóșniță (plóșnițe), s. f. – (Mold.) Păduche-de-lemn (Acanthia lectularia). Sl. ploskŭ „turtit”, cf. ploscă și pol. ploszczyca, ceh. ploštice, rus. plosčica (Cihac, II, 266; Tiktin), rus. bloščica (Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Cihac explică fonetismul rom. cu ajutorul unei încrucișări cu plesni „a pocni”, cf. bg. pljusnica „bătut din palme”. Mai curînd e vorba de un der. propriu rom., din sl. ploskŭ, cu suf. -niță, cf. beșniță. – Der. ploșnițărie, s. f. (mulțime de ploșnițe); ploșnicar, s. m. (plantă, Ranunculus orthoceras); ploșnițare, s. f. (plantă, Actaea cimicifuga); polușcă, s. f. (Trans., ploșniță), din mag. poloska (Tiktin).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ploșniță
CHESTÚRĂ s.f. 1. Demnitatea și funcția de chestor în vechea Romă. 2. Organ polițienesc în regimul trecut, superior unui comisariat, care funcționa numai în orașele mari. ♦ Local unde era instalat acest organ. [< lat. quaestura, cf. fr. questure]. Vezi definitia »
STRATAGÉMĂ, stratageme, s. f. 1. Procedeu întrebuințat în război pentru a înșela și a surprinde pe inamic. 2. Șiretlic, vicleșug, tertip. – Din fr. stratagème. Vezi definitia »
BUCHETIÉRĂ, buchetiere, s. f. (Înv.) Florăreasă. [Pr.: -ti-e-] – Fr. bouquetière. Vezi definitia »
ABSTINÉNȚĂ s.f. Faptul de a-și impune anumite restricții; abținere de la anumite excese (mai ales sexuale). [Cf. fr. abstinence, lat. abstinentia]. Vezi definitia »
OVÍNĂ, ovine, s.f. – V. ovin (2) [DEX'98] Vezi definitia »