CATARÁCTĂ, cataracte, s. f. I. Cădere naturală de apă produsă pe o succesiune de terenuri abrupte mici; ansamblu de cascade mai mici; cascadă. II. Boală de ochi, care constă în opacifierea cristalinului și care poate duce la orbire totală sau parțială. – Din fr. cataracte, lat. cataracta. Vezi definitia »

DIAFORÉZĂ s. f. transpirație abundentă. (< fr. diaphorèse) Vezi definitia »

SUPRARENALÍTĂ s. f. inflamație a glandelor suprarenale. (după fr. surrénalite) Vezi definitia »

ADENÍTĂ s. f. inflamație a ganglionilor limfatici. (< fr. adénite) Vezi definitia »

MONORÍMĂ I. adj. (despre poezii) care are aceeași rimă la toate versurile. II. s. f. reluare a aceleiași rime la sfârșitul mai multor versuri care se succedă. (< fr. monorime) Vezi definitia »