Definita cuvantului poartă
poártă (pórți), s. f. – 1. Deschizătură și loc de trecere într-un loc împrejmuit. – 2. Imperiul otoman. – Mr., megl. poartă, istr. poartę. Lat. porta (Pușcariu 1347; Candrea-Dens., 1421; REW 6671), cf. it., prov., cat., port. porta, fr. porte, sp. puerta. – Der. portar (mr. purtar), s. m. (paznic; Munt., șambelan, boier însărcinat cu protocolul, cel care introduce trimișii Porții; Mold., comandantul cetății Suceava, capitala țării, șeful armatei), ar putea reprezenta direct lat. portārius (Pușcariu 1358; REW 6673); portăreasă, s. f. (femeie care păzește poarta); portărel, s. m. (înv., slujbaș domnesc subordonat marelui portar; executor judecătoresc); portărie, s. f. (meseria de portar). – Der. neol. portic, s. n., din fr. portique; portieră, s. f., din fr. portière; portal, s. n., din fr. portail.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu poartă
PRUNCULÍȚĂ, prunculițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui pruncă; pruncuță. – Pruncă + suf. -uliță. Vezi definitia »
ARTERIÓLĂ, arteriole, s. f. (Anat.) Ramificație subțire a unei artere. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. artériole. Vezi definitia »
AREÓLĂ, areole, s. f. (Anat.) Suprafață de piele diferit colorată de aceea a tegumentelor din jur. [Pr.: -re-o-] – Din fr. aréole. Vezi definitia »
MICSÁNDRĂ, micsandre, s. f. Numele a două plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simplă sau ramificată, cu frunzele acoperite cu peri cenușii, cu flori albe, roșii, albastre sau violete, plăcut mirositoare; micșunea, vioară-roșie (Matthiola incana și annua). ◊ Compus: micsandră-sălbatică (sau -de-munte) = plantă erbacee cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Erysimum officinalis). – Et. nec. Vezi definitia »
EFEMEROTÉCĂ s. f. hemerotecă. (< it. effemeroteca) Vezi definitia »