Definita cuvantului poartă
poártă (pórți), s. f. – 1. Deschizătură și loc de trecere într-un loc împrejmuit. – 2. Imperiul otoman. – Mr., megl. poartă, istr. poartę. Lat. porta (Pușcariu 1347; Candrea-Dens., 1421; REW 6671), cf. it., prov., cat., port. porta, fr. porte, sp. puerta. – Der. portar (mr. purtar), s. m. (paznic; Munt., șambelan, boier însărcinat cu protocolul, cel care introduce trimișii Porții; Mold., comandantul cetății Suceava, capitala țării, șeful armatei), ar putea reprezenta direct lat. portārius (Pușcariu 1358; REW 6673); portăreasă, s. f. (femeie care păzește poarta); portărel, s. m. (înv., slujbaș domnesc subordonat marelui portar; executor judecătoresc); portărie, s. f. (meseria de portar). – Der. neol. portic, s. n., din fr. portique; portieră, s. f., din fr. portière; portal, s. n., din fr. portail.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu poartă
ORDINOGRÁMĂ s. f. reprezentare grafică a înlănțuirii operațiilor unui program destinat ordinatorului. (< fr. ordinogramme) Vezi definitia »
REFECĂTÚRĂ, refecături, s. f. (Pop.) Refec. – Refec + suf. -ătură. Vezi definitia »
UMBELÚLĂ s. f. umbelă secundară care intră în alcătuirea unei umbele compuse. (< fr. ombellule) Vezi definitia »
șteáză (-éze), s. f. – (Trans.) Piuă. Origine necunoscută. Der., în gr. σχεδία „coș” (Diculescu, Elementele, 466) pare îndoielnică. Dacă este cuvînt identic cu celui anterior, rămîne de explicat schimbarea semantică. – Der. șteza, vb. (a da la piuă); ștezar, s. m. (piuar). Vezi definitia »
PNEUMARTRÓZĂ s. f. infiltrație de gaze într-o cavitate articulară, prin traumatism sau efectuată în scopul unei explorări radiografice. (< fr. pneumathrose) Vezi definitia »