cimitír (cimitíre), s. n. – Teren unde se îngroapă morții. – Var. (înv.) chimitir, megl. chimitiriu. It. cimiterio, și înainte (sec. XVIII și mr.) din ngr. ϰοιμητήριον. Este cuvînt folosit în Munt. și Olt. (ALR, I, 3019. Vezi definitia »

monsenoir Vezi definitia »

GHIMBÍR s. m. V. ghimber. Vezi definitia »

LATÍR s. m. plantă erbacee leguminoasă cu tulpină lungă, târâtoare și foarte ramificată, având flori albe, violete sau roșii, grupate în racem. (< lat. lathyrus, gr. lathyros) Vezi definitia »

SINISTROGÍR, -Ă adj. care se răsucește de la dreapta spre stânga; (despre scriere) înclinat spre stânga. (< fr. sinistrogyre) Vezi definitia »