Definita cuvantului pocîlti
pocîltí (pocâltésc, pocâltít), vb. – A se deșela, a se speti. Probabil din sl. pochilŭ „încovoiat”, dacă nu ne înșelăm glosîndu-l așa. Se folosește aproape exclusiv în expresia pocîltit de foame, pe care dicționarele o glosează de obicei „sleit de foame”. După Cihac, II, 268 și Scriban, din sl. poklati „a ucide”, dar der. este greoaie. – Der. pocîlteală, s. f. (anemie, demobilizare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pocîlti
năprătí, năprătésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se năpusti. 2. a insista. 3. (despre boli) a copleși, a covârși. Vezi definitia »
BUDEȘTI 1. Com. în jud. Bistrița-Năsăud; 2.144 loc. (1991). 2. Com. în jud. Maramureș; 4.057 loc. (1991). Expl. de caolin. În raza ei se află una dintre cele mai reprezentative biserici de lemn maramureșene. 3. Com. în jud. Vîlcea; 5.172 loc. (1991). Biserică de lemn (sec. 17). Vezi definitia »
polpotí, polpotésc, vb. IV (reg.; despre lichide vâscoase sau îngroșate) a clocoti. Vezi definitia »
hătí, hătésc, vb. IV (reg., înv.) a trage, a scoate. Vezi definitia »
izvrătí (-tésc, -ít), vb. – A tergiversa, a interpreta în felul său. Sl. izvratiti (DAR), cf. răsvrăti. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »