Definita cuvantului podoabă
podoábă (podoábe), s. f. – Ornament, bijuterie. Sl. podoaba (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 271; Conev 85). – Der. (îm)podobi, vb. (a orna, a găti; a se asemăna), din sl. podobiti; podobie, s. f. (înv., comparație; cîntare liturgică servind drept model), din sl. podobije; podobnic, adj. (înv., asemănător, comparabil); despodobi, vb. (a scoate podoabele, a se dezbrăca); preapodobie, s. f. (sanctitate), din sl. prĕpodobije, înv.; preapodobin (var. preapodobnic, preapodobit), adj. (înv., sfînt), din sl. prĕpodobinŭ; spobodi, vb. (a face demn, meritoriu), din sl. sŭpodobiti.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu podoabă
ráftă s.f. (reg.) parte de contribuție, cotă; (în expr.) a fi raftă = a se achita, a fi chit; a spune raftă = a spune adevărul, a vorbi drept. Vezi definitia »
vóspă (-pe), s. f. – 1. Păstaie de anumite plante leguminoase. – 2. Pojghiță, pieliță de struguri. – 3. Floare, mușiță pe unele lichide fermentate – 4. Talaș, șpan. – Var. voaspă, ho(a)spă. Sl. osŭpa „pustulă”, cf. rus. (v)ospa „vărsat”, prin intermediul ideei comune de „crustă”. Vezi definitia »
HÁRFĂ s. f. elem. harpă. Vezi definitia »
iúră!1 interj. (reg.) vino! aleargă!. Vezi definitia »
FÉRMĂ1 s.f. 1. Proprietate rurală compusă dintr-un teren și din construcțiile, instalațiile, mașinile etc. necesare exploatării lui. 2. Unitate de stat de producție vegetală și animală de sine stătătoare, având bunuri în gestiune proprie și cu personal muncitor permanent. [< fr. ferme]. Vezi definitia »