PIRANOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea intensității radiației solare difuze. [< fr. pyranomètre, cf. gr. pyr – foc, metron – măsură]. Vezi definitia »

ácru (ră), adj. – 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămîii etc. 2. Murat (în oțet sau în saramură). 3. Aspru. – Mr., megl. acru. < Lat. ācrus, formă vulg. de la ācer (Pușcariu 15; Candrea-Dens., 13; REW 92; DAR; Pascu, I, 28); cf. alb. egrë, it., port. agro, fr. aigre, cat. agre, sp. agrio. Der. acreală, s. f. (gust acru); acri, vb. (a înăcri; a irita; a se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva); acricios, adj. (acrișor); acrime, s. f. (acreală); acriș, s. n. (zer înăcrit); acritură, s. f. (murătură); acriu, adj. (acrișor); înăcri, vb. (a acri; a amărî; a sătura). Vezi definitia »

FOTOCOLORIMÉTRU s.n. (Text.) Aparat cu ajutorul căruia se analizează calitatea coloranților. [< fr. photocolorimètre]. Vezi definitia »

CIANOMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea intensității culorii albastre. (< fr. cyanomètre) Vezi definitia »

CARBOMÉTRU s. n. aparat pentru detectarea bioxidului de carbon, în galeriile de mină. (< fr. carbomètre) Vezi definitia »