ISPOVEDÍ vb. IV. v. spovedi. Vezi definitia »

BURUNDI, Republica Burundi, stat în Africa central-estică (fără ieșire la mare); 27,8 mii km²; 5,3 mil. loc. (1989). Limbi de stat: kirundi și franceza. Cap.: Bujumbura. Relief de platouri înalte (1.000-2.000 m) și cîmpii în parte mlăștinoase în jurul lacurilor din NE și din SV (unde se află lacul Tanganiyka). Climă tropicală moderată de alt. Resurse de subsol: aur, staniu, nichel, azbest, puțin valorificate. Culturi de cafea (33 mii t, 1988), tutun, bumbac, cereale, manioc, ceai, bananieri. Mici întreprinderi alim. (bere, ulei de palmier, produse lactate) și textile. Nu are căi ferate. Căi rutiere: 5,2 mii km. Moneda: 1 franc = 100 centimes. Exportă cafea (cca. 2/3), ceai, bumbac ș.a. și importă mașini, utilaje și mijloace de transport (cca. 2/5), combustibili, produse alim., bunuri de larg consum ș.a. – Istoric. Terit. B., populat de triburi de agricultori bantu, este cucerit în sec. 15-16 de păstori tutsi imigranți din N, care devin pătura politică hegemonă și întemeiază un stat feudal care cunoaște o înflorire deosebită în sec. 18-19. Anexat de Germania (1899-1903), terit. B. este inclus în colonia Africa Germană de Est. În 1916 este ocupat de Belgia și unit (în 1922) cu Rwanda, formînd terit. Rwanda-Urundi sub tutela Societății Națiunilor (din 1946, a O.N.U.) și sub mandat de administrare belgian. La 1 iul. 1962, B. se proclamă stat independent avînd în frunte pe regele Mwambutsa IV. La 28 nov. 1966 monarhia este abolită, iar B. se proclamă republică. În 1972-1973 au avut loc violente conflicte între grupările etnice hutu și tutsi. B. este republică prezidențială. Activitatea legislativă este exercitată de președinte împreună cu Comitetul de Salvare Națională. Vezi definitia »

șujdí, șujdésc, vb. IV refl. (reg.) a se pipernici, a slăbi. Vezi definitia »

TRIFUNGOCIDI//C-CĂ (ci- ce) 1. Ce se referă la trifungocid(e) Vezi definitia »

năpădí (năpădésc, năpădít), vb. – A invada, a irupe. Sl. napadati, der. de la napasti, napada (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 211; Tiktin), cf. sl. napadŭ „invazie”; bg. napadam și prăpădi. – Der. năpadă, s. f. (învazie; oprimare, atac); năpăditor, adj. (invadator); năpastă (var. năpast(i)e), s. f. (înv., impozit suplimentar, contribuție adițională, introdusă pentru prima oară în Muntenia de Mihnea Vodă, în 1586; înv., nedreptate, injustiție, opresiune; nenorocire, calamitate, necaz), direct din sl. napastĭ „calamitate” (Miklosich, Lexicon, 408; Cihac, II, 211); năpăstui, vb. (a oprima; a acuza pe nedrept, a calomnia); năpăstuitor, adj. (asupritor; nedrept); năpatcă, s. f. (Mold., plasă de pescuit), din rut. napadka (Candrea, Scriban). Vezi definitia »