mústră (mústre), s. f. – 1. Mostră, eșantion. – 2. (Trans.) Exercițiu militar. It. mostra › germ. Muster și, de aici, mag. mustra, cu sensul al doilea (Cihac, II, 517; Borcea 199; Gáldi, Dict., 146). Cu primul sens este dubletul lui mostră (mr. mostră), s. f. (probă), direct din it. sau prin intermediul tc. mostra, ngr. μόστρα (Graur, GS, VI, 330; Gáldi 212). Sensul al doilea (var. mustru și muștr, din rus. mustra, Sanzewitsch 205), cf. sp. muestra „inspecție; trupe gata de inspecție”. – Der. mustrului (var. muștrului), vb. (a face exerciții), din mag. mostrálni; mustreală, s. f. (înv., exercițiu); mustruluială, s. f. (exercițiu). Vezi definitia »

SEMISERPENTÍNĂ s.f. Serpentină la care, datorită condițiilor de teren, una dintre curbele auxiliare lipsește. [Et. incertă]. Vezi definitia »

APOCATASTÁZĂ s.f. (Rar) Readucere la un stadiu anterior. ♦ (La stoici și la unii mistici) Reconstituirea unor situații inițiale de proveniență divină în univers. [Cf. fr. apocatastase]. Vezi definitia »

chițiboáică, chițiboáice, s.f. (reg.) 1. șopron, casă mică, chițimie. 2. pivniță. 3. gaură în zid prin care se aprinde soba. Vezi definitia »

GÂRLÍȚĂ¹, gârlițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui gârlă. – Gârlă + suf. -iță. Vezi definitia »