marúlă (marúle), s. f. – Salată verde. – Var. (Mold.) marolă. Mr. mărule. Tc. marul, parțial prin mijlocirea ngr. μαρούλιον, ngr. μαρούλι (Șeineanu, II, 250; Meyer 260; Meyer, Neugr. St., III, 42; Berneker, II, 21; Lokotsch 1430; Ronzevalle 156). Se consideră că-i vorba de un cuvînt de origine gr. άμαρούλιον, der. din amarus; dar există și în cuman. marul „lăptucă” (Kuun 126), astfel că ar trebui să fie cuvînt turcic; cf. bg. maruli, alb. marulj, sb. marűlja (Vasmer, Gr., 96). Vezi definitia »

cálfă (cálfe), s. f. – Lucrător calificat după ce a fost ucenic. – Mr. calfă, călfă, megl. calfă. Tc. kalfa, din arab. khalifa „succesor” (Roesler 594; Șeineanu, II, 81; Meyer 167; Lokotsch 798; Ronzevalle 129); cf. ngr. ϰαλφᾶς, ϰάλφας, alb. kalifë, bg., sb. kalfa. Pentru formă, cf. călăuză. Este dublet al lui calif, s. m., din fr. calife. – Der. călfie, s. f. (meserie). Vezi definitia »

PLATBÁNDĂ s. f. 1. fâșie de teren cu flori care mărginește despărțiturile unei grădini, ale unui parc. 2. semifabricat de oțel, cu secțiune dreptunghiulară, obținut prin laminare. ◊ piesă de tablă de oțel laminat, folosit la executarea grinzilor, pentru întărirea tălpilor acestora. 3. traversă, grindă orizontală din piatră; lintou. 4. mulură plată netedă sau puțin proeminentă. ◊ arhitravă, formând o bandă fără ornamente. (< fr. plate-bande) Vezi definitia »

ECHÍDNĂ s. f. animal monotrem din Australia, cu spini pe corp și cu un bot foarte ascuțit. (< fr. échidné, gr. ekhidna) Vezi definitia »

ROTITÚRĂ, rotituri, s. f. (Pop.) Rotire, roată, ocol. – Roti + suf. -tură. Vezi definitia »