Definita cuvantului pol
pol (póli), s. m. – 1. (Înv.) Jumătate. – 2. Monedă de aur de 20 de franci și apoi de 20 de lei. – 3. Douăzeci de lei. Sl. polĭ (Cihac, II, 274), invariabil cu primul sens. Cel de al doilea se explică de obicei prin rus. poluimperial „napoleon” (Tiktin, Scriban) explicație care nu ia în seamă că napoleonul trebuie să valoreze zece franci. După Pușcariu, Dacor., I, 602, din Napoleon, prin intermediul ngr. ἔνα(να)πολεόνι; dar tot așa se numeau și ludovicii de aur. Mai probabil, s-a numit așa la început o monedă de aur diferită, cf. engl. half crown, rus. polùcha „jumătate de monedă”. – Der. polidor, s. m. (Arg., douăzeci de lei), formație glumeață în care pare prezentă ideea de „aur” (după ipoteza de nesusținut a lui Pașca, Dacor., IX, 328, de la Polidor, fiul lui Priam, cf. Graur, BL, V, 224); polcă, s. f. (dans), din ceh. polka, pulka, parțial prin intermediul fr. polka; cf. polturac.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pol
a fi îmbrăcat la opt sute și un pol expr. a avea haine scumpe, a fi elegant. Vezi definitia »
ALVEOL- v. alveolă. Vezi definitia »
AUTOCONTRÓL, autocontroale, s. n. Control exercitat asupra propriei sale persoane. [Pr.: a-u-] – Auto1- + control. Vezi definitia »
FURFURÓL s.m. (Chim.) Aldehidă toxică care se obține din deșeurile agricole. [Var. furfural s.m. / < fr. furfurol, cf. lat. furfur – tărâțe, oleum – ulei]. Vezi definitia »
COOL [CUL] s. n. (muz.) stil în jazul modern caracterizat printr-o interpretare interiorizată, reținută, cu sonorități puțin vibrate, aproape detimbrate, cu o frază relaxată, refuzând orice efuziune afectivă sau temperamentală. (< engl. coll/jazz/) Vezi definitia »