PIRÓGĂ s. f. ambarcație primitivă lungă și îngustă, dintr-un trunchi de arbore scobit sau din piei cusute, la amerindieni și la populația din Oc. Pacific. (< fr. pirogue) Vezi definitia »

IZOFÁZĂ s. f. linie care reprezintă izotermele și izobarele coincidente pe o diagramă a unui sistem fizico-chimic dintr-un singur component cu două faze coexistente. (< fr. izophase) Vezi definitia »

PÁSĂ, pase, s. f. 1. (Sport) Transmitere a mingii către un coechipier. 2. Fiecare dintre mișcările făcute cu mâna de cel care hipnotizează pe cineva. 3. Miză pe care trebuie să o depună jucătorii de cărți la fiecare nou tur. ♦ (Rar) Tur la unele jocuri de cărți. ◊ Expr. A avea (sau a fi în) pasă bună (sau proastă) = a avea noroc (sau ghinion) la jocul de cărți; a trece prin împrejurări favorabile (sau nefavorabile); a-i reuși (sau a nu-i reuși) cuiva ceva. 4. (Nav.) Fâșie de apă indicată navigației într-o zonă cu stânci, bancuri, mine etc. 5. (Tehn.) Trecere a metalului de forjat în tiparele sau în matrițele care îl fasonează. – Din fr. passe, engl. pass. Vezi definitia »

GLÉBĂ s.f. (Liv.) Brazdă de pământ. ◊ Servitute a glebei = colonat; adscript (al) glebei = colon, serv. [< cf. it., lat. gleba]. Vezi definitia »

SCORȚIȘOARĂ s.f. Scoarța aromatică a unor arbori exotici veșnic verzi (Cinnanomum zeylanicum și Cinnamomum cassia), comercializată uscată sub formă de batoane de aproximativ 10 cm lungime, sub formă de bucățele sau gata măcinată, de culoare maronie-roșcată. Se utilizează în bucătăria occidentală mai ales pentru aromatizarea produselor de cofetărie, dar în țările orientale și la condimentarea preparatelor culinare (carne, pui, pește), în special în amestecuri tradiționale. Vezi definitia »