TETRAVALÉNȚĂ s. f. proprietate a elementelor chimice de a fi tetravalente. (după fr. quadrivalence) Vezi definitia »

pârpálă, pârpále, s.f. 1. (înv.) carne friptă în grabă. 2. (reg.; la pl.) vreascuri. 3. (înv.) palavragiu, flecar. Vezi definitia »

bilaiseală, s. f. sg. (intl.) înșelătorie care constă în a-i cere unui vînzător restul la o bancnotă arătată, dar nu și înmânată acestuia. Vezi definitia »

cazácă (-ci), s. f. – Bluză încheiată pînă în gît, cu mîneci largi. It. casacca (sec. XIX). Vezi definitia »

SCURMĂTÚRĂ, scurmături, s. f. Faptul de a scurma. ♦ (Concr.) Loc unde s-a scurmat; groapă, gaură făcută prin scurmare. – Scurma + suf. -ătură. Vezi definitia »