Definita cuvantului policar
policár (policári), s. m. – Degetul gros de la mînă. – Mr. pulicar. Lat. pollĭcāris (sec. XIX), cf. REW 6638. Părerea lui Philippide, II, 651, că acest cuvînt aparține fondului tradițional, este valabilă numai pentru mr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu policar
INTERPLANETÁR, -Ă adj. Între, dintre planete. ◊ Stație interplanetară = stație-releu pentru zborurile cosmice pe care ar urma să aterizeze navele spațiale în drumul lor spre Lună sau spre planete. [Cf. fr. interplanétaire]. Vezi definitia »
VĂRZÁR, vărzari, s. m. (Rar) Cultivator (și vânzător) de varză. – varză + suf. -ar. Vezi definitia »
TISULÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la țesuturi, al țesuturilor. [Cf. fr. tissulaire]. Vezi definitia »
PROTONOTÁR, protonotari, s. m. Prelat de la curtea papală însărcinat cu înregistrarea și expedierea actelor pontificale. – Din lat. protonotarius, fr. protonotaire. Vezi definitia »
JUBILIÁR, -Ă adj. de, pentru jubileu. ♦ an ~ = an în care se sărbătorește un jubileu. (după fr. jubilaire) Vezi definitia »