DESȚEPENÍ, desțepenesc, vb. IV. Refl. (Despre corp sau mușchi, p. ext. despre ființe) A nu mai fi țeapăn sau înțepenit; a-și recăpăta elasticitatea. – Din des¹- + [în]țepeni. Vezi definitia »

pioncăní, pióncăn și pioncănésc, vb. IV (reg.) 1. (despre curci) a scoate strigătul caracteristic speciei; a pioncăi. 2. a vorbi cu voce subțire, pițigăiată; a pioncăi. 3. a vorbi încet, slab, stins; a pioncăi, a pioci. 4. a slăbi, a se topi (de boală sau de bătrânețe); a deveni moale, fără putere. 5. a merge, a se deplasa greu, a (se) pioncăi. 6. a nu mai vedea bine. 7. a se mocoși, a se mocăi. Vezi definitia »

PLANI- v. plan¹-. Vezi definitia »

CHIPROVICÉNI s. m. pl. Nume dat unor meșteșugari bulgari stabiliți în a doua jumătate a sec. XVII în Țara Românească. – Chiprovăț (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »

TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. Vezi definitia »