Definita cuvantului poliță
póliță (pólițe), s. f. – 1. Consolă, placă. – 2. Raft, blidar. – 3. Stinghia inferioară a jugului. – 4. Cormană. – Mr., megl. puliță. Sl. (sb., cr., pol.) polica, bg. policŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 274; Conev 62), cf. ngr. πόλίτσα, alb. policë, mag. pólcz. – Der. policioară, s. f. (blidar; cormană, apărătoare de urechi; Banat, jugastru).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu poliță
BARBÉTĂ1 s. f. 1. (pl.) favoriți. 2. parâmă scurtă la fixarea sau remorcarea ambarcațiilor. 3. centură de metal rezistentă, la baza turelei unui tun naval. (< it. barbetta) Vezi definitia »
SAVONIÉRĂ, savoniere, s. f. Cutie în care se ține săpunul de toaletă; săpunieră. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. savon (după fructieră, supieră etc.). Vezi definitia »
PAHIPLEURÍTĂ, pahipleurite, s. f. (Med.) Îngroșare și alipire a foițelor pleurei, ca urmare a unui proces inflamator cronic. [Pr.: -ple-u-] – Din fr. pachypleurite. Vezi definitia »
poieniță, poienițe s. f. (glum.) chelie. Vezi definitia »
ARIÉTĂ s.f. Arie scurtă, cântecel. [Pron. -ri-e-. / < it. arietta]. Vezi definitia »