CAROTIÉRĂ s.f. Aparat pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (II) [în DN] din fundul găurilor de sondă. [Pron. -ti-e-. / < fr. carottière]. Vezi definitia »

maiolícă s. f. – Specie de faință. – Var. majolică. It. maiolica, și var. din fr. majolique. Vezi definitia »

PERICARDÍTĂ, pericardite, s. f. Boală care se manifestă prin inflamația pericardului. – Din fr. péricardite. Vezi definitia »

PARTÍCULĂ s.f. 1. Părticică de materie; corpuscul, microobiect. ♦ (Fiz.) Particulă elementară = Particulă constitutivă a materiei, care prezintă atât caracteristici corpusculare, cât și ondulatorii, comportându-se ca o entitate cu însușiri specifice. 2. Element lexical și morfologic neflexibil, întrebuințat numai în compunere cu alte cuvinte. [Cf. fr. particule, lat. particula]. Vezi definitia »

BĂDICÚȚĂ, bădicuți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bădică. Vezi definitia »