PRÓBĂ s. f. 1. încercare; (examen de) verificare. ◊ metodă prin care se constată justețea unui calcul. ◊ (sport) întrecere. 2. parte din materialul unei mostre care se supune analizei, spre a se verifica anumite caracteristici ale întregului material. 3. (fot.) copie pozitivă pe hârtie. 4. confirmare, dovadă, mărturie. (< lat. proba, germ. Porbe) Vezi definitia »

ciupercă microscopică unicelulară, care se înmulțește prin înmugurire. Pricipalele levuri patogene pentru om sunt Candida albicans și Cryptococcus neoformans; unele levuri se folosesc în terapeutică. sursa: Dicționar Medical, ed. Ceres, 1998 Vezi definitia »

VERGÉNȚĂ s.f. (Fiz.) Mărime egală cu inversul distanței focale a unui sistem optic central. [< fr. vergence]. Vezi definitia »

JUNCTÚRĂ s.f. (Liv.) Legătură, loc de unire, joncțiune; (spec.) locul de unire a două formațiuni anatomice. [< lat. iunctura]. Vezi definitia »

GLICÍNĂ, glicine, s. f. Arbust decorativ agățător, având flori asemănătoare cu ale salcâmului, albastre sau violete și parfumate (Wistaria sinensis). – Din fr. glycine. Vezi definitia »