Definita cuvantului polonic
poloníc (poloníce), s. n. – Linguroi. Sl. polonikŭ „uriaș”, cf. pol. połonik, bg. polovnik „linguroi” (Cihac, II, 275; Conev 64).

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu polonic
DEMIÚRGIC, -Ă, demiurgici, -ce, adj. De demiurg. [Pr.: -mi-ur-] – Din fr. démiurgique. Vezi definitia »
SEMIÓPTIC, -Ă adj. (med.) care nu ajută decât parțial la vedere. (< semi- + optic) Vezi definitia »
BENZÓIC, benzoici, adj. m. (În expr.) Acid benzoic = substanță care se extrage din unele rășini naturale sau se fabrică sintetic, având întrebuințări în industria coloranților. [Pr.: -zo-ic] – Fr. benzoïque. Vezi definitia »
ECOGEOGRÁFIC, -Ă adj. condiționat de factorii ecologici și geografici. (< fr. écogeographique) Vezi definitia »
ENDOPLASMÁTIC, -Ă, endoplasmatici, -ce, adj. (Biol.) De endoplasmă, referitor la endoplasmă. – Din fr. endoplasmatique. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z