Definita cuvantului polonic
poloníc (poloníce), s. n. – Linguroi. Sl. polonikŭ „uriaș”, cf. pol. połonik, bg. polovnik „linguroi” (Cihac, II, 275; Conev 64).

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu polonic
EPISPÁSTIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) care produce o revulsie a pielii. [< fr. épispastique]. Vezi definitia »
PÚNIC, -Ă adj. care aparține Cartaginei sau locuitorilor ei. ◊ (s. n.) dialect fenician vorbit la Cartagina. (< fr. punique) Vezi definitia »
AZÓIC1, -Ă adj. (Despre un mediu) Lipsit de animale; (despre terenuri) lipsit de fosile. [Pron. -zo-ic. / cf. fr. azoïque < gr. a – fără, zoon – animal]. Vezi definitia »
CAÍC, caice, s. n. 1. Ambarcație îngustă, cu vele, cu două catarge, cu pupa și prora ascuțite, mai înalte decât restul bordajului. 2. Luntre turcească ușoară, lungă și îngustă, încovoiată la capete. – Din tc. kayik. Vezi definitia »
TRICROMÁTIC, -Ă adj. Referitor la trei culori fundamentale, astfel alese încât una să nu poată fi reprodusă prin amestecul celorlalte două; tricolor. [Cf. fr. trichromatique]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z