JURISPRUDÉNȚĂ, jurisprudențe, s. f. 1. Totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; spec. ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul în care judecă în mod obișnuit un tribunal un litigiu. 2. Știința dreptului. – Din fr. jurisprudence, lat. jurisprudentia. Vezi definitia »

RESTÁNȚĂ, restanțe, s. f. 1. Lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere. ♦ Examen care nu a fost promovat la termen, pe care cineva îl are de trecut după termenul stabilit. 2. Plată neachitată la termen. – Din it. restanza. Vezi definitia »

TRAHEOBACTERIÓZĂ s. f. boală a plantelor provocată de unele bacterii care trăiesc în vasele conducătoare, împiedicând circulația sevei. (< fr. trachéobacteriose) Vezi definitia »

proveálă, provéli, s.f. (reg.) 1. probă, încercare, verifcare. 2. probă, mostră. Vezi definitia »

a avea muzicuță expr. (intl.) a vorbi în timpul unui joc de noroc Vezi definitia »