Definita cuvantului ponor
ponór (ponoáre), s. n. – Stîncă ascuțită; văgăună, groapă, rîpă. Sl. ponorŭ „loc unde un rîu se pierde sub pămînt” (Cihac, II, 276; Conev 39). – Der. ponorî, vb. (a se prăbuși, a se surpa); ponoritură, s. f. (surpătură); ponoros, adj. (plin de povîrnișuri).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ponor
COMODÓR s.m. Grad de ofițer, superior căpitanului, în marina engleză și americană; ofițer care are acest grad. ♦ Comandant al navelor comerciale ale unui convoi. [< engl., fr. commodore]. Vezi definitia »
ROTUNJÓR, -OÁRĂ, rotunjori, -oare, adj., s. f. pl. 1. Adj. Diminutiv al lui rotund. 2. S. f. pl. Mică plantă erbacee cu frunze lungi, lucitoare și flori roșii-purpurii, dispuse într-un capitul mic situat în vârful tulpinii, care crește prin pădurile și pășunile din regiunea alpină și subalpină (Homogyne alpina). [Var.: rotungiór, -oáră adj.] – Rotund + suf. -ior. Vezi definitia »
TUSÓR subst. Mătase naturală produsă de larvele unor specii de fluturi de noapte și folosită pentru umbrele, parașute, etc. – Din fr. tussor. Vezi definitia »
TELECOPIATÓR s. n. aparat pentru telecopiat. (după fr. télécopieur) Vezi definitia »
ECARISÓR s.m. Persoană care lucrează la ecarisaj; hingher. [< fr. équarrisseur]. Vezi definitia »