Definita cuvantului ponos
ponós (-suri), s. n. – Infamie, discreditare, reputație proastă, notă rea. Sl. ponosŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 276; Conev 101), cf. slov., ceh., rus. ponos. – Der. ponosi, vb. (a defăima, a discredita; a (se) uza, a (se) degrada), din sl. ponositi; ultimul sens, propriu în Mold., există și în sl.; ponoslu, s. n. (înv., Mold., dojană), prin intermediul mag. panaszol (Gáldi, Dict., 95); ponoslui, vb. (a mustra; înv., a defăima), din mag. panaszlani; donosi, vb. (a pîrî; a defăima), din sl. donositi (Cihac, II, 99); donosenie, s. f. (înv., pîră).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ponos
BĂLTÓS, -OÁSĂ, băltoși, -oase, adj. Plin de bălți; p. ext. mlăștinos, mocirlos. – Baltă + suf. -os. Vezi definitia »
zdrobunțós, -oásă, adj. (reg.) grunțuros. Vezi definitia »
MISTERIÓS, -OÁSĂ, misterioși, -oase, adj. Care este (încă) necunoscut, greu de înțeles, tainic; care ascunde un mister1 (1), despre care nu se știe nimic; enigmatic. [Pr.: -ri-os] – Din fr. mystérieux, it. misterioso. Vezi definitia »
vânos adj. m., pl. vânași; f. vanoasa, pl. vânoáse Vezi definitia »
TACTICÓS, -OÁSĂ, tacticoși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Cu măsură și socoteală, cumpănit, echilibrat; cu mișcări domoale. – Din ngr. taktikós. Vezi definitia »