Definita cuvantului orhei
ORHÉI, orheie, s. n. (reg.) deal întărit, cetățuie sau curte boierească părăsită. Tăt. iorghe, Tc. orge „palat”, „castel”, „iurtă”. T. Porucic în anii ’30 ai secolului al XX-lea atestă cuvântul în Basarabia (PORUCIC Teodor – Lexiconul termenilor entropici din limba română în Basarabia, extras din
Arhivele Basarabiei, 1931, nr. 1-4, Chișinău). În această
nouă corelație proveniența cuvântului orhei din maghiarul warhely, neatestat de nici un dicționar maghiar, devine irelevantă.
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu orhei
EI interj. Exclamație care: a) introduce, însoțește, întărește sau exprimă o întrebare; b) exprimă sau însoțește și întărește un îndemn, o mustrare, o poruncă; c) exprimă mirarea; d) arată trecerea dela o idee la alta. – Onomatopee. Vezi definitia »
a o da pe ulei expr. a se apuca de băut. Vezi definitia »
DRAGAVÉI, dragavei, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori mici, verzui, cu frunze dințate, lungi și înguste, comestibile (Rumex crispus). – Et. nec. Vezi definitia »
ȚĂRCOTÉI, țărcoteie, s. n. (Reg.) 1. Diminutiv al lui țarc (2). 2. Scaun făcut din pământ, pe care stau ciobanii când mulg oile. Vezi definitia »
CETATEA RĂDESEI, peșteră în M-ții Bihor, la 1.220 m alt., săpată în calcare tithonice de apele Someșului Cald. Lungime: 260 m. Intrare impunătoare printr-un portal de 15 m înălțime. Declarată rezervație speologică în cadrul Parcului Național al M-ților Apuseni. Vezi definitia »