secătúră, secătúri, s.f. 1. (pop.) loc secat al unei ape (unde se poate prinde pește). 2. (înv. și reg.) loc într-o pădure defrișat și folosit ca pășune sau ca ogor; curătură, seci. 3. (înv.) spațiu liber, loc gol. 4. (înv.) porțiune, element, fragment (dintr-un tot, dintr-un ansamblu). 5. (înv.) plantă sau parte a unei plante care și-a pierdut seva, germenele de viață; uscătură. 6. (reg.) boală a oilor care se manifestă prin uscarea pielii. 7. (pop.; la pl.) lucru, fapt, vorbă, afirmație etc. fără valoare, fără importanță, fără sens; fleac, nimic. 8. (pop.; deprec.) persoană lipsită de orice valoare, de caracter etc.; lichea, otreapă, oșiștie, zdreanță, sichimea, marțafoi, pramatie, pușlama. Vezi definitia »

EXÉDRĂ s. f. 1. loc de reuniune în termele și casele romane. 2. anexă în formă de semicerc a unei construcții, care are în interior scaune de-a lungul zidului. ◊ bancă semicirculară, din piatră, în partea de răsărit a absidei, în bisericile catolice. ◊ construcție în semicerc, într-un parc. (< lat. exedra, fr. exédre) Vezi definitia »

porfíră (porfíre), s. f. – 1. (Înv.) Purpură. – 2. Rocă vulcanică dură. Mgr. πορφύρα, în parte prin intermediul sl. porŭfira; cu al doilea sens, prin fr. porphyre. Este dubletul lui porfir (var. profiriu), adj. (roșu-deschis, se zice despre vinuri), din ngr. προφύρα; profiră (var. prohiră), s. f. (varietate de struguri). Vezi definitia »

ÎNCASTELÚRĂ, încasteluri, s. f. (Med. vet.) Deformare a copitei la animale. [Var.: incastelúră s. f.)- Din fr. encastelure. Vezi definitia »

FOJGĂITÚRĂ, fojgăituri, s. f. (Reg.) Fâșâit, foșnet. [Pr.: -gă-i-. – Var.: foșcăitúră s. f.] – Fojgăi + suf. -tură. Vezi definitia »