Definita cuvantului poreclă
poréclă (porécle), s. f. – Supranume. – Var. poriclă, polecră. Sl. (sb., cr.) poreklo (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 278; Iordan, Dift., 97). – Der. porecli (var. porocli), vb. (a supranumi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu poreclă
poiádă (-iézi), s. f. – Incursiune, intrare. – Var. po(i)ed(i)e. Rus. poiezd (Scriban). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
demisionită, demisionite s. f. (pub., peior.) demisie simptomatică a mai multor persoane dintr-o funcție publică, într-un interval de timp relativ scurt. Vezi definitia »
SOLFATÁRĂ s.f. Emanație de gaze de natură vulcanică, conținând o mare cantitate de bioxid de sulf, de hidrogen sulfurat și mici cantități de vapori de apă. [< it. solfatara, cf. fr. solfatare]. Vezi definitia »
ștérgură2, ștérguri, s.f. (reg.) gunoi, impuritate. Vezi definitia »
MAHÓNĂ, mahone, s. f. Nume dat unor vase sau unor ambarcații (cu fundul plat) folosite la transportul mărfurilor, la încărcarea și descărcarea navelor, la pescuit etc. [Var.: mahoánă s. f.] – Din fr. mahonne. Vezi definitia »