Definita cuvantului posac
posác (posácă), adj. – Taciturn, morocănos, prost dispus. Sl. posekati „a tăia”, posekŭ „incizie”, cf. sb. poseka „doborîre”. Pentru semantism, cf. fr. abattre „a abate”, abattu „lipsit de putere”. Legătura cu sl. posupiti „a se bosumfla” (Cihac, II, 289), sau cu mozoc (Scriban) nu este convingătoare.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu posac
lipác s.m. (reg.) căprior alipit în colțul acoperișului; nadă. Vezi definitia »
BAC1 s.n. 1. Pod umblător care servește la transportul peste un râu mare. 2. Recipient de sticlă, de metal sau de ebonită, folosit de obicei pentru depunerea unui lichid. [Pl. -curi. / < fr. bac, cf. ol. bak]. Vezi definitia »
CORNÁC, cornaci, s. m. Persoană care îngrijește și conduce elefanți sau, p. ext., alte animale. – Din fr. cornac. Vezi definitia »
BUTÁC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. – Cf. magh. buta. Vezi definitia »
colac, colaci s. m. 1. (intl.) inel de damă cu montură împletită. 2. (șc.) nota opt. Vezi definitia »