Definita cuvantului posac
posác (posácă), adj. – Taciturn, morocănos, prost dispus. Sl. posekati „a tăia”, posekŭ „incizie”, cf. sb. poseka „doborîre”. Pentru semantism, cf. fr. abattre „a abate”, abattu „lipsit de putere”. Legătura cu sl. posupiti „a se bosumfla” (Cihac, II, 289), sau cu mozoc (Scriban) nu este convingătoare.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu posac
ilác, -ă, iláci, -ce, adj. (reg.; despre vite) cu coarne scurte; (despre coarne) scurte și crescute în lături. Vezi definitia »
ILIÁC, -Ă adj. (Anat.) Așezat în partea de mijloc a corpului, sub coaste; din regiunea șoldurilor. ◊ Os iliac = fiecare dintre cele două oase ale bazinului. [Pron. -li-ac. / < fr. iliaque]. Vezi definitia »
creac! interj. (reg.) imită țipătul brotăcelului; oac! Vezi definitia »
PITPALÁC, pitpalaci, s. m., interj. 1. S. m. (Ornit.) Prepeliță. 2. Interj. Cuvânt care imită strigătul prepeliței. – Onomatopee. Vezi definitia »
struțác, struțácuri, s.n. (reg.) carabină mică; struț. Vezi definitia »