INOBEDIÉNȚĂ s. f. lipsă de obediență; nesupunere. (< in¹- + obediență) Vezi definitia »

gogleáză, gogléze, s.f. (reg., înv.; mai ales la pl.) 1. resturi de mâncare (la vite), ogrinji. 2. (fig.) vorbe goale, palavre, minciuni, lingușiri, complimente, vorbe frumoase. Vezi definitia »

hódă (hóde), s. f. – Lișiță. Mag. hóda (DAR). Vezi definitia »

PIÉSĂ s. f. 1. parte, porțiune, bucată a unui tot. 2. parte a unui mecanism, a unei mașini etc., care se poate demonta. 3. monedă, ban. 4. ~ anatomică = parte dintr-un cadavru preparată pentru studiu. 5. fiecare dintre hârtiile, dintre actele unui dosar. 6. obiect, operă artistică expusă într-un muzeu, la o expoziție etc., parte dintr-o colecție. 7. lucrare dramatică în care predomină dialogul și care se reprezintă pe scenă. 8. compoziție muzicală. (< fr. pièce) Vezi definitia »

veácă (véci), s.f. – 1. Cerc, inel de lemn, mai ales la roata morii sau la sită. – 2. Cingătoare. – 3. Bordură, chenar, margine. – 4. Formă, tipar. Sl. (rus.) vĕko „vas din scoarță” (Candrea). În Olt. și Trans. – Der. veșcă, s.f. (cerc, inel), din sl. vĕčko (Cihac, II, 454; Tiktin), cf. pol. wiecko, mag. véska „ladă”; văcălie (var. vășcălie), s.f. (cerc, cingătoare; margine; ciuperci, Fomes pinicola, Trametes suaveolens, Polzporus betulinus), de la veacă cu suf. -lie, și var. contaminată cu veșcă. Bășcălie, s.f. (glumă de prost gust) ar putea fi același cuvînt. – Din rom. provine rut. vakelija, vekelija „iască”. Vezi definitia »