DILOGÍE s.f. 1. Sens dublu, echivoc. 2. Operă dramatică care conține două acțiuni distincte. [Gen. -iei. / < fr. dilogie, cf. gr. dis – doi, logos – semnificație]. Vezi definitia »

FULMINÁȚIE s.f. Detonare a unei substanțe explozive; explozie. [Gen. -iei, var. fulminațiune s.f. / cf. fr. fulmination, lat. fulminatio]. Vezi definitia »

SONERÍE s.f. Instalație de semnalizare acustică compusă dintr-un electromagnet și un ciocănel care lovește într-un clopoțel; (p. ext.) sunet produs de clopoțel. [Gen. -iei. / < fr. sonnerie]. Vezi definitia »

functie sintactica de complement Vezi definitia »

ANAGOGÍE s. f. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric și spiritual. (< fr. anagogie) Vezi definitia »