Definita cuvantului el
EL, EA, ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Ține locul persoanei despre care se vorbește) El merge. ♦ (Fam.; la sg.) Soț, bărbat; soție, nevastă. 2. (La genitiv, în formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesivă) Casa lui. ◊ Expr. Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de o anumită persoană. Ale lui sau ale ei = a) lucrurile personale ale cuiva; b) capriciile, toanele cuiva. Lasă-l în ale lui! 3. (La dativ, în formele lui, ei, îi, i, lor, le li, cu funcție de complement indirect sau de atribut) Prietenul îi iese înainte. ◊ (În forma i, cu valoare neutră) Dă-i cu bere, dă-i cu vin. 4. (În acuzativ, în formele îl, l, o, îi, i, le, cu funcție de complement direct) Cartea pe care o citesc. (Precedat de prepoziții, în formele el, ea, ei, ele) Pe el îl caut. ◊ (Precedat de prepoziții, în forma o, cu valoare neutră) Au mai pățit-o și alții. [Pr.: iel, ia, iei, iele] – Lat. illum, illa.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu el
CÂTINÉL adv. v. cătinel. Vezi definitia »
UROCÉL s. n. tumoare formată prin infiltrarea urinei în burse1 (2). (< fr. urocèle) Vezi definitia »
PUȚINTÉL, -EÁ, -ÍCĂ, puțintei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui puțin; puținel. Puțintel la trup (sau la făptură) = scund și subțirel, mititel. – Puțin + [miti]tel. Vezi definitia »
INFIDÉL, -Ă adj. 1. Necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste, în prietenie); (spec.; despre soți) care nu respectă credința conjugală. 2. (Despre memorie) Pe care nu se poate conta, bizui; slab, defectuos. ◊ Traducere infidelă = traducere incorectă, inexactă. [Cf. fr. infidèle, lat. infidelis]. Vezi definitia »
ISOSCÉL adj. (despre triunghiuri) cu două laturi egale; (despre trapeze) cu laturile neparalele congruente. (< fr. isoscèle, lat. isosceles) Vezi definitia »