Definita cuvantului postelnic
postélnic (postélnici), s. m. – Boier mare în vechea organizare. Era șeful cancelariei de afaceri externe, semna corespondența cu trimișii și agenții din Constantinopol, organiza audiențele, era șeful interpreților și în Mold. era pîrcălab de Iași; căpetenia lipcanilor și a călărașilor, asimilat la gradul de general de Regulamentul Organic. Sl. postelĭnikŭ „cubicular” (Miklosich, Lexicon, 638; Cihac, II, 28), de la postelja „pat”, cf. ngr. ποστέλνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 77). – Der. postelniceasă, s. f. (soție de postelnic); postelnicel, s. m. (slujbaș la curte sub comanda postelnicului; din sec. XVIII, desființat); postelnicie, s. f. (funcția de postelnic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu postelnic
ASINDÉTIC, -Ă adj. referitor la asindet, care aparține asindetului. (< fr. asyndeton) Vezi definitia »
CÍSTIC1, -Ă adj. (med.) referitor la vezica biliară sau urinară. ♦ canal ~ = canal care leagă vezica biliar de canalul coledoc. (< fr. cystique) Vezi definitia »
ANTITÉHNIC, -Ă adj. 1. împotriva tehnicii. 2. (despre oameni) lipsit de talent tehnic; atehnic. (< anti- + tehnic) Vezi definitia »
SILOGÍSTIC, -Ă adj. Referitor la silogism. [Cf. fr. syllogistique]. Vezi definitia »
TORÍC, -Ă adj. în formă de tor1 (2). (< fr. torique) Vezi definitia »