Definita cuvantului postelnic
postélnic (postélnici), s. m. – Boier mare în vechea organizare. Era șeful cancelariei de afaceri externe, semna corespondența cu trimișii și agenții din Constantinopol, organiza audiențele, era șeful interpreților și în Mold. era pîrcălab de Iași; căpetenia lipcanilor și a călărașilor, asimilat la gradul de general de Regulamentul Organic. Sl. postelĭnikŭ „cubicular” (Miklosich, Lexicon, 638; Cihac, II, 28), de la postelja „pat”, cf. ngr. ποστέλνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 77). – Der. postelniceasă, s. f. (soție de postelnic); postelnicel, s. m. (slujbaș la curte sub comanda postelnicului; din sec. XVIII, desființat); postelnicie, s. f. (funcția de postelnic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu postelnic
PSIHONEVRÓTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de psihonevroză. (< fr. psychonévrotique) Vezi definitia »
VIDEOMAGNÉTIC, -Ă adj. referitor la înregistrările video pe bandă magnetică. (< fr. vidéomagnetique) Vezi definitia »
METAGENÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la metageneză. 2. care se produce după fecundație. (< germ. metagenetisch) Vezi definitia »
TIRIPLÍC s. n. (Învechit) Fir de mătase sau de bumbac răsucit și mercerizat, folosit la brodat sau la împletit. – Tc. tire-iplik. Vezi definitia »
IGIENO-DIETÉTIC, -Ă adj. care este în același timp igienic și dietetic. (< fr. hygiénodiététique) Vezi definitia »