ELOCÍNȚĂ s. f. v. elocvență. Vezi definitia »

ZĂBÁLĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola. Vezi definitia »

BUTOÁRCĂ, butorci, s. f. (Reg.) Butură (3). – Et. nec. Vezi definitia »

coardă penală expr. (peior.) 1. prostituată luată în vizorul poliției. 2. (deț.) homosexual pasiv. Vezi definitia »

cercílă, cercíle, s.f. (reg.) bagaj. Vezi definitia »