ștanghí, ștanghésc, vb. IV (reg.) a fura. Vezi definitia »

MACHÍ s.n. 1. Teren acoperit cu o vegetație de tufișuri și de arbuști spinoși, adaptați, care se întâlnește în unele regiuni mediteraneene. 2. Formații de luptători pentru libertate, de partizani, în al doilea război mondial (mai ales din Franța, din Spania și din Italia). [Pl. invar. scris și maquis. / < fr. maquis, cf. cors. macchia]. Vezi definitia »

zbenghi (pată) (pop.) s. n., pl. zbénghiuri Vezi definitia »

hinghí (-ghésc, -ít), vb. – A defeca. Țig. xin-, part. xindo (Graur 161; Juilland 166). Cuvînt de Arg., ca der. hinghel (var. hindel, cîndel), s. n. (rahat, excrement). Vezi definitia »

bénghi (bénghiuri), s. n. – Aluniță naturală sau artificială. – Var. benchi, sbenghi; benic, s. n. (atlaz punctat). Tc. benek „aluniță” (Șeineanu, II, 46; Lokotsch 288). Pentru benic, cf. Șeineanu, II, 17. Introdus în sec. XVI. Vezi definitia »