IMPUPÁRE s. f. (Biol.) Trecere din stadiul de larvă în stadiul de pupă². – Im²- + pupă². Vezi definitia »

PODÍRE, podiri, s. f. Acțiunea de a podi și rezultatul ei; podit¹. – V. podi. Vezi definitia »

SEGREGÁRE, segregări, s. f. 1. Faptul de a (se) segrega; segregație. ♦ Operație metalurgică de afinare a unui aliaj prin răcire selectivă prin care, la solidificare, unele impurități se concentrează și se pot îndepărta ușor. 2. Proces de izolare a minereurilor de masa rocilor înconjurătoare și de cristalizare în filoane distincte, cu forme precise. 3. (Constr.) Operație de separare a materialului granular din beton sau din mortar în straturi de consistență diferită. 4. Fenomen în hibridarea sexuală a plantelor, constând în separarea eredității materne de cea paternă, în anumite celule diferențiate. 5. Segregație rasială. – V. segrega. Vezi definitia »

AUTOPOLENIZÁRE s. f. polenizare directă cu polenul propriu, la florile hermafrodite; cleistogamie. (după fr. autopollinisation) Vezi definitia »

CAPOTÁRE s.f. Acțiunea de a capota și rezultatul ei; capotaj. [< capota]. Vezi definitia »