Definita cuvantului povață
pováță (povéțe), s. f. – 1. (Înv.) Călăuzitor, persoană care conduce. – 2. (Înv.) Acțiunea de a îndruma. – 3. Sfat, îndemn, orientare. Sl., cf. pol. powodca „călăuză”, rus. povodec „călăuză”, bg. povodica, din sl. povesti, povedą „a conduce” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 284; Weigand, BA, III, 109). Pentru fonetism (povață), cf. Graur, BL, III, 47. Legătură cu sl. pavĭcĭ „drum” (Crețu 358) este improbabilă. – Der. povăț, s. n. (Mold., sfat); povățui, vb. (a sfătui; a conduce, a călăuzi); povățuitor, s. m. (înv., comandant; sfetnic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu povață
CELULOZĂ (‹ fr. {i}) s. f. Polizaharid (C6H10O5)n format din resturi de glucoză, component principal al pereților celulari ai plantelor; nu este digerată de sucurile digestive la om, ci numai la rumegătoare. Substanța pură se prezintă ca o masă albă, lucioasă, mătăsoasă, cu aspect amorf; se obține din lemn, stuf, paie de cereale etc. prin diferite tratamente chimice. Materie primă pentru ind. hîrtiei, a lacurilor, a fibrelor artificiale, a maselor plastice, a explozivilor etc. Vezi definitia »
scriptúră (-ri), s. f. – Scriere. – Mr. scriptură. Lat. scriptūra (REW 7746a), cf. it. scriitura, prov., cat., sp., port. escritura, fr. écriture, și scrie. Vezi definitia »
CONTRAMÍNĂ s. f. lucrare subterană făcută cu scopul de a descoperi și a distruge o mină pusă de inamic. (< fr. contre-mine) Vezi definitia »
HEMATEMÉZĂ s. f. vomă cu sânge din leziunile tubului digestiv. (< fr. hématémèse) Vezi definitia »
ZIMOTÉHNICĂ s.f. Zimotehnie. [g.-d. art. zimotéhnicii] (cf. germ. Zymotechnik) Vezi definitia »