hăli, hălesc v. t. (intl.) a fura. Vezi definitia »

prișcălí, prișcălésc, vb. IV (reg.) a lovi sau a plesni cu o nuia, cu șfichiul biciului sau cu prișcala (v.). Vezi definitia »

AZVÂRLÍ, azvârl, vb. IV. I. Tranz. 1. A arunca ceva (departe) printr-o mișcare repede și violentă. 2. A da afară din sine, a proiecta în afară. Gura de balaur... azvârle apa-n sus (COȘBUC). II. Intranz. A arunca cu ceva asupra cuiva. Cine azvârle cu bulgări? (ALECSANDRI). ♦ (Despre animale de ham) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș. III. Refl. A se repezi, a se avânta, a se precipita; a ajunge într-un loc printr-o săritură. [Prez. ind. pers. 3 sg. și pl. azvârlă] – Comp. sb. vrljiti, bg. hvărljan. Vezi definitia »

jumulí (jumulésc, jumulít), vb. – 1. A smulge fulgii de la o pasăre, a curăța de pene. – 2. A escroca, a jefui, a jecmăni. – 3. A ciomăgi, a face praf. Mag. gyomlálni „a smulge” (DAR; Scriban). Sînt greșite relațiile pe care le stabilesc Cihac, II, 161, cu juli, și Philippide, II, 719, cu alb. humëljoń „a distruge”. Din același etimon provine jimui, vb. (Trans., despre porci, a scurma pămîntul cu rîtul). – Der. jumuleală, s. f. (acțiunea de a jumuli; furt; jupuire, jecmănire); jumulitor, adj. (care jumulește; care vinde scump); jumulitură, s. f. (jumuleală). Cf. jimi. Vezi definitia »

ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbiba cu murdărie. Vezi definitia »