hohotí (hohotésc, ít), vb. – 1. A izbucin în rîs. – 2. A plînge zgomotos. Creație expresivă, cf. hihoti, chicoti. Se consideră în general că este der. din sl. chochotati „a rîde”, cf. rus. chochot „hohot” (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 139; Tiktin; Berneker 393), cf. 319; Conev 103; DAR). Această soluție este posibilă, dar cuvîntul sl. este tot expresiv și poate, firește, să coincidă cu rom. Pe de altă parte, cuvîntul sl. nu înseamnă decît „a izbucni în rîs”, pe cînd în rom. ideea de „rîs” sau de „plîns”, pare secundară, ideea inițială fiind cea de „în chip zgomotos”; cf. mr. huhutescu, huhutire „a striga, a urla”. – Der. hohot, s. n. (hohot); hohoteală, s. f. (rîs), cf. chicoteală. Vezi definitia »

BELCEȘTI, com. în jud. Iași, pe Bahlui; 11.946 loc. (1991). Stație de c. f. Piscicultură. Atestată documentar în 1420. Vezi definitia »

PUȘTI, puști, s. m. (Fam.) Băiat tânăr, băiețaș, copil; copil ștrengar. – Cf. tc. pușt „desfrânat”. Vezi definitia »

filipești s. m. (er., înv.) păduchi lați. Vezi definitia »

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă Vezi definitia »