degajáre s. f., g.-d. art. degajắrii; pl. degajắri Vezi definitia »

NESUBORDONÁRE s. f. v. INSUBORDONARE. Nesupunere la ordinele autorităților superioare; indisciplină, neascultare, nesubordonare. [DEX '98] Vezi definitia »

APROBÁRE s.f. Faptul de a aproba; încuviințare; consimțire; permisiune. ♦ Act, document prin care se permite, se aprobă ceva. [< aproba]. Vezi definitia »

CRONCĂÍRE s. f. v. croncănire. Vezi definitia »

bre interj. – 1. Introduce o interpelare. – 2. Exprimă surpriza sau mirarea, uneori intensificată prin repetiție. – Mr. bre, vre, megl. bre. Tc. brè (Roesler 590; Șeineanu, II, 60; Ronzevalle 48); cf. ngr. μπρέ, bg. bre. Vezi definitia »