Definita cuvantului pradă
prádă (prắzi), s. f. – 1. Jaf, furt, prădăciune. – 2. Captură, lucruri furate. – 3. Victimă; jucărie. – Mr. pradă. Lat. praeda (Pușcariu 1367; Candrea-Dens., 1436; REW 6174), cf. it. preda, prov., sp. presa, fr. proie, cat., port. prea. – Der. prăda, vb. (a jefui, a fura), mr. (m)prad, (m)prădare, poate reprezentant direct al lat. praedāre (Pușcariu 1366; Candrea-Dens., 1435; REW 6715), cf. it. predare, port. prear, v. fr. preer; prădăciune, s. f. (jaf), din lat. praedacionem (Pușcariu 1368; Candrea-Dens., 1437; REW 6716), sau mai probabil der. intern (Rosetti, I, 159); prădător, adj. (jefuitor), din lat. praedator (Pușcariu 1369; Candrea-Dens., 1438; REW 6717), sau mai probabil der. intern; prădalnic, adj. (jefuitor). – Din rom. provine rut. prejda, prejdowaty (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 408). Cf. prădui.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pradă
deasúpră- (înv.) (dea-su-pră-) prep. (deasupră-i) Vezi definitia »
nălucínță, nălucínțe, s.f. (înv.) 1. deșertăciune, vanitate. 2. vrajă, farmec. Vezi definitia »
jighineálă s.f. (reg.) 1. usturime pe gât. 2. (fig.) greșeală, boroboață, pocinog. Vezi definitia »
pârvă, pârve, s.f. (înv.) femeie depravată. Vezi definitia »
líbră (líbre), s. f. – (Trans., înv.) Monedă austriacă. Lat. libra (sec. XVIII). Vezi definitia »