Definita cuvantului pradă
prádă (prắzi), s. f. – 1. Jaf, furt, prădăciune. – 2. Captură, lucruri furate. – 3. Victimă; jucărie. – Mr. pradă. Lat. praeda (Pușcariu 1367; Candrea-Dens., 1436; REW 6174), cf. it. preda, prov., sp. presa, fr. proie, cat., port. prea. – Der. prăda, vb. (a jefui, a fura), mr. (m)prad, (m)prădare, poate reprezentant direct al lat. praedāre (Pușcariu 1366; Candrea-Dens., 1435; REW 6715), cf. it. predare, port. prear, v. fr. preer; prădăciune, s. f. (jaf), din lat. praedacionem (Pușcariu 1368; Candrea-Dens., 1437; REW 6716), sau mai probabil der. intern (Rosetti, I, 159); prădător, adj. (jefuitor), din lat. praedator (Pușcariu 1369; Candrea-Dens., 1438; REW 6717), sau mai probabil der. intern; prădalnic, adj. (jefuitor). – Din rom. provine rut. prejda, prejdowaty (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 408). Cf. prădui.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pradă
VISCOLEÁLĂ, viscoleli, s. f. Faptul de a viscoli; viscolire. – Viscoli + suf. -eală. Vezi definitia »
NOTĂREÁSĂ, notărese, s. f. (Reg.) Soție de notar. – Notar + suf. -easă. Vezi definitia »
BARBACÁNĂ s.f. 1. Lucrare de fortificație care protejează capul unui pod, intrarea unei cetăți etc. 2. (Arhit.) Deschidere înaltă și îngustă în zidul unui turn, al unui coridor etc. 3. Deschizătură mică, lăsată din loc în loc în zidăria unei culee de pod, a unui zid de sprijin etc., pentru a permite scurgerea apelor colectate în spatele acestora. [< fr., it. barbacane, cf. ar. barbakkaneh – galerie]. Vezi definitia »
SINÓPTICĂ s.f. Metodă de lucru a meteorologiei constând din analiza sinoptică a vremii. [Gen. -cii. / < fr. synoptique]. Vezi definitia »
IERBULÍȚĂ, ierbulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui iarbă; ierbuță. – Iarbă + suf. -uliță. Vezi definitia »