prășí (prășésc, prășít), vb. – A săpa, a curăța de buruieni. – Megl. prăsǫs, prășiri. Sl. prašiti „a se face praf” (Cihac, II, 285), cf. sb., cr., slov., ceh. prašiti și praf. – Der. prașilă (var. prășilă, prașe), s. f. (săpare, curățare de buruieni), dintr-un sl. *prašilo (după părerea improbabilă a lui Byhan 328, într-un sl. prąštilo); prășit, s. n. (prașilă); prășitor, s. m. (cel care prășește); prășitoare, s. f. (mașină de prășit). După Miklosich, Wander., 18, rut. prašuwaty provine din rom.

Sursa: DER