Definita cuvantului praștie
práștie (prắștii), s. f. – 1. Veche armă de aruncat bolovani. – 2. Distanță străbătută de o piatră aruncată cu praștia. – 3. Ceatlău prins la capătul osiei pentru a permite înhămarea a trei cai. – 4. Căpăstru, frînghie cu care se dresează caii la manej. – Mr. praoște, megl. praști. Sl. prašta (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 261; Conev 122), cf. bg. praštka, cr., slov., prača, rus. prăstĭ. – Der. prășcău (var. prașcău), s. m. (Mold., Trans., haimana, pierde-vară); prăștiaș, s. m. (luptător cu praștia, cal lăturaș); prăștier, s. m. (cal lăturaș); împrăștia, vb. (a răspândi, a risipi, a dispersa).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu praștie
COLECISTOGASTROSTOMÍE s. f. operație constând în legarea directă a vezicii biliare la stomac. (< fr. cholécysto-gastrostomie) Vezi definitia »
ELECTROBIOLOGÍE s.f. Studiul formării și efectelor electricității în organismele vii. [< fr. électrobiologie]. Vezi definitia »
SINCRONÍE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este sincronic; sincronicitate, sincronitate. ♦ Ansamblul fenomenelor lingvistice considerate la un moment dat. [Gen. -iei. / < fr. synchronie, cf. gr. syn – simultan, chronos – timp]. Vezi definitia »
POLICLONÍE s. f. serie de clonii succesive. (< fr. polyclonie) Vezi definitia »
CITRATURÍE s. f. prezența citraților în urină. (< fr. citraturie) Vezi definitia »