Definita cuvantului pravăț
právăț (pravéțe), s. n. – 1. (Înv.) Direcție. – 2. (Înv.) Obiectiv, scop, finalitate. – 3. Drum, cărare. Sl. pravĭcĭ „drum drept” (Cihac, II, 287). Este dubletul lui pravăț, s. n. (Banat, puț de mină), din sb. pravac (Candrea), ambele din sl. pravŭ „drept”. – Der. pravednic, adj. (înv., drept, direct), din sl. pravidĭnikŭ; pravilă, s. f. (lege; cod), sl. pravilo; pravilnic, adj. (înv., legitim, legal); pravilnicesc, adj. (înv., legal). Comp. pravoslavie, s. f. (ortodoxie), din sl. pravoslavije, după gr. ỏρθοδοξία; pravoslavnic, adj. (ortodox; pios), din sl. pravoslavinŭ.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pravăț
schimbéț, -eáță, adj. (înv.) schimbăcios, care se modifică, se schimbă. Vezi definitia »
ȘFANȚ s. m. v. sfanț. Vezi definitia »
CUIBULÉȚ, cuibulețe, s. n. Cuibușor. – Cuib + suf. -uleț. Vezi definitia »
răznéț, -eáță, adj. (reg.; înv.) înstrăinat, pribeag. Vezi definitia »
pălăcrínț, pălăcrínți, s.m. (reg.) petec de forma unui pătrat sau romb pus la răscroiala de la subsuoara cămășilor țărănești; palhă. Vezi definitia »