Definita cuvantului praxis
práxis s. m. – 1. Practică, experiență. – 2. Document. – Var. praxă. Ngr. πράξις (Gáldi 235). Sec. XVIII. – Der. praxapostol, s. n. (carte care conține Faptele apostolilor), din ngr. πράξειςτῶν ’Aποστόλων, abreviat în praxiu, s. n., cf. Vasmer, Gr., 122.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu praxis
PLANÓRBIS s.m. (Zool.) Moluscă gasteropodă cu cochilie spiralată într-un singur plan, care trăiește în apele dulci. [< fr. planorbe]. Vezi definitia »
ȘPAIS s. n. produs intermediar din topirea unor minereuri neferoase conținând combinații ale arseniului și ale antimoniului cu diferite metale. (< germ. Speise) Vezi definitia »
SUI-GÉNERIS adj. invar. Special; unic în felul său. [Pron. su-i-. / < lat. sui-generis]. Vezi definitia »
PETIT-GRIS PTIGRÍ/ s. n. blană a unei varietăți de veveriță din Siberia. (< fr. petit-gris) Vezi definitia »
catarésis s.n. (înv.) ordin de destituire dintr-o funcție; destituire, caterisire. Vezi definitia »