Definita cuvantului predica
predicá (prédic, predicát), vb. – A explica un text biblic. Lat. praedicare (sec. XIX). – Der. predică, s. f. (propovedanie, didahie), din ngr. πρέντιϰα ‹ it. predica; predicație, s. f. (predică), din lat. praedicatio, prin intermediul mag. prédikatió (sec. XVII); predicat, s. n., din fr. prédicat; predicator, s. m., din fr. prédicateur.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu predica
adica sters de pe fatza pamantului Vezi definitia »
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. Vezi definitia »
GRATIFICA vb. tr. A acorda o recompensĂ?, o favoare. â?? (fig.) a atribui cuiva ceva. -Din fr. Gratofier, lat. Gratificare Vezi definitia »
REVOCÁ vb. I. tr. 1. A anula, a contramanda (un ordin, o lege etc.). 2. A destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit printr-un act de guvernământ. [P.i. revóc, 3,6 revocă, conj. revoce. / < fr. révoquer, cf. lat. revocare]. Vezi definitia »
REJUDECÁ vb. tr. 1. a judeca din nou un proces. 2. a judeca încă o dată pentru a înlătura erorile. (< re1- + judeca) Vezi definitia »